Calitatile fructelor si legumelor

Home | Bauturi | Bucataria araba | Carnuri | Ciorbe | Deserturi | Fripturi | Garnituri | Grecesti | Italienesti | Mexicane | Pentru iarna | Peste | Pizza | Salate | Sanatoase | Vegetariene |

Profita la maxim de ele

Prin oxidare, încalzire si fierbere vitaminele, sarurile minerale si enzimele se distrug. Vitamina C este cea mai fragila dintre toate. Pentru ca nu întotdeauna anumite vegetale se consuma în stare cruda, trebuie sa fim atenti ca acesti factori distructivi sa elimine cât mai putin posibil din substantele benefice continute în plante. In paginile care urmeaza, vom vedea cum se poate realiza acest lucru. Dar, mai întâi, sa-i dam cuvântul lui H.-C. Geffroy, în legatura cu enzimele. Intr-adevar, daca oamenii cunosc mai mult sau mai putin vitaminele si sarurile minerale, ei au auzit rareori vorbindu-se despre enzime si mai ales despre rolul lor în organismul nostru, lata, deci, ce afirma dl. Geffroy:

„Enzimele sau diastazele sunt un fel de fermenti care se gasesc în compozitia legumelor si a fructelor proaspete. Ele intervin în digerarea alimentului, printr-un proces de fermentatie. Daca ele au fost distruse prin fierbere, oxidare sau printr-un conservant chimic, organismul este obligat, pentru a digera alimentul, sa recurga la propriile sale rezerve de enzime. Acest efort oboseste organismul, rezultatul fiind o stare de somnolenta dupa masa si o încetinire a digestiei."

Pastrarea fructelor si legumelor

Nu trebuie sa pierdem niciodata din vedere faptul ca fructele si legumele trebuie consumate cât mai repede posibil dupa cumpararea lor. Pastrati-le în frigider sau, în lipsa acestuia, într-un loc racoros si întunecat. La rece si la adapost de lumina, vitaminele, sarurile minerale si enzimele vor rezista mai mult.
Stiind ca un fruct sau o leguma începuta pierde o parte din substantele sale nutritive prin oxidare, deci în contact cu aerul, obisnuiti-va sa-l înveliti, pentru a evita acest lucru.

Decojirea

Cea mai mare parte a vitaminelor fiind întotdeauna sub coaja fructelor si a majoritatii legumelor, trebuie evitata curatarea adânca a acestora. Ideal ar fi sa le consumam pe toate cu coaja lor, dupa ce le-am spalat cu grija sub jet puternic de apa, stiut fiind ca legume ca morcovul, cartoful, napul si altele se curata usor prin spalare cu peria.
Nu le lasati niciodata sa stea în apa ore întregi, pentru ca numeroase componente, printre care si anumite vitamine, ar fi iremediabil distruse.
Daca multe legume se preteaza la prepararea unor delicioase salate, acestora li se pot adauga,dupa gustul fiecaruia, si anumite fructe ca marul sau avocado. Fie ca sunt rase sau taiate felii, ele trebuie pregatite doar înainte de a le servi. Câteva picaturi de lamâie vor spori aportul de vitamina C si le vor proteja împotriva oxidarii.
Fructele crude se pot combina între ele, rezultând deserturi savuroase. Se aleg dupa preferinta fiecaruia si în functie de anotimp. Daca sunt bine coapte, este inutil sa li se adauge zahar.

Fierberea pe abur

Adeptii acestui mod de preparare sunt din ce în ce mai numerosi, pentru ca el se dovedeste excelent pentru sanatate, prin pastrarea vitaminelor, a oligoelementelor si a enzimelor. In plus, alimentele îsi pastreaza întreaga savoare.
Recipientul care permite realizarea acestui tip de fierbere este dintre cele mai simple. E vorba de o oala cu doua sau trei etaje: vasul de dedesubt se umple cu apa, iar al doilea si al treilea, având fundul prevazut cu gauri mici, sunt cele în care se pun legumele.
Fierberea pe abur este o metoda sanatoasa si usor de realizat, care nu necesita supraveghere. Legumele si fructele se preteaza bine la acest tip de fierbere.

Fierberea înabusita

Nici în acest caz, alimentele nu fierb în apa. Legumele taiate cubulete sau rondele subtiri se pun în putin ulei de masline, într-un vas închis ermetic.
Pentru a evita orice risc de „prindere", se pun pe fundul vasului legumele zemoase: rosiile, vinetele, salata, ceapa, iar deasupra legumele uscate precum cartoful, napul, varza, morcovul.
Ca si fierberea pe abur, fierberea înabusita nu necesita supraveghere. Gospodina se poate ocupa cu alte treburi, cât timp dureaza fierberea. Mai mult chiar, fierberea facându-se la foc mic, economia de energie este apreciabila.
în concluzie, aceste doua moduri de fierbere evita pierderea vitaminelor si a sarurilor minerale prin fierberi interminabile sau pastrare îndelungata în apa.
In cartea sa Alimentatia sanatoasa, H.-C. Geffroy recomanda, pentru fierberea legumelor si a fructelor, folosirea unei cratite din fonta, preferabila celei din aluminiu, pentru ca:

„ Vasele din aluminiu sau din aliaje ale acestui metal sunt daunatoare. In contact cu acidul legumelor si al fructelor puse la fiert sau lasate în aceste vase, se formeaza saruri de alumina. Aceste saruri au proprietatea de a se depune pe peretii interni ai organelor aparatului digestiv, de a reduce secretiile glandelor si de a provoca ulcer. Numerosi autori mentioneaza acest lucru. Unii merg chiar pâna la a afirma ca aluminiul faciliteaza aparitia si proliferarea celulelor canceroase. Folositi, mai bine, cratite din fonta emailata."

Raymond Dextreit atrage si el atentia asupra acestui lucru:

„Evitati ustensilele de bucatarie din aluminiu, acesta eliberând în mod constant saruri de alumina, al caror efect asupra organismului este cel putin îndoielnic. Preferati fonta neagra, pe cea emailata, sau otelul inoxidabil. Totusi, puteti procura vase din aluminiu garantat inoxidabil."

Politica de confidentialitate

Alte retete online  Suc de soc - socata  CIOCOLATA CU LAPTE  SIROP DIN COJI DE PORTOCALE (II)  LIMONADA, ORANJADA.  CAFEA FILTRU  VIN DE STAFIDE  SIROP DE TRANDAFIRI  VIN DE COACAZE NEGRE  Bautura din scortisoara  VIN DE CORCODUSE

Cure de sucuri, fructe si legume